BLESTEM ASUPRA CETATII NINIVE
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de esuceveanu in 2013-02-28 10:19
CETATEA NINIVE fusese una dintre cetățile-stat care existau de foarte multă vreme http://www.ablog.ro/img/gl.bold.gifîn zona Mesopotamiei, fiind situată pe malul estic al fluviului Tigru din Irakul de astăzi. Denumirea orașului este traducerea cuvântului de origine asiriană Ninua (în babiloniana veche Ninuwa), o transcriere a cuvântului sumerian Nina. Acesta era numele zeiţei Iştar.
Astăzi locul fostei cetăți prefăcută în ruine încă din anul 608 ÎHr, poate fi identificat doar prin resturile de ruine care mai există, din care unele parțial restaurate. Cetatea a fost părăsită total după distrugerea sa ăn anul 608 îHr. de către armatele unite ale mezilor, perșilor, babilonienilor și sciților. Pe malul vestic al fluviului în dreptul fostei Ninive se află în zilele noastre orașul irakian Mosul.
Orașul Ninive a fost cea de a doua și ultima capitala a Imperiului Asirian (prima fusese orașul Assur), marele și puternicul imperiu al Orientului antic, care s-a întins într-o perioadă pe întreg teritoriul Mesopotamiei și pe cea mai mare parte a Asiei Mici (Turcia de astăzi), Siriei și al Egiptului, adică cuprinse întinse teritorii între care: Elamul, Babilonul, Siria, Fenicia, Samaria, Moabul, Egiptul, Saba, Arabia, Hamatul, Arpadul, Armenia, Sefarveinul, Hena, Iva, Hamatul și Capadocia. Imperiul Asirian a durat vreme de circa 1.200 ani.
Ninive fusese un oraș imens la timpul său, cu o populație de 100.000 - 150.000 de oameni (dublu față de Babilonul acelor timpuri), fiind unul dintre cele mai populate orașe ale lumii.
Suprafața orașului fusese de vreo șapte kilometri pătrați, deci avea 700 ha și vreo 15 porți de intrare de-a lungul zidurilor fortificate cu metereze construite din cărămidă nearsă.
Civilizația Asiriei, care ca și cea Babilioneană, își trăgea originea din cea sumeriano-akkadiană, o depășășise categoric pe cea epipteană, afară doar de capitolul trăinicie.
Asirienii au împărțit încă din acele vremuri, cercul în 360 grade, saptămâna în 7 zile, ziua în 24 ore, ora în 60 minute și minutul în 60 secunde, rămase neschimbate până astăzi.
Uriașul și splendidul oraș Ninive, s-a prăbușit însă brusc și pentru totdeauna odată cu Imperiul Asiriei în anul 608 îHr. confirmând cu exactitate unele prorociri biblice anterioare, după care ruinele acestuia au fost părăsite pentru totdeauna de locuitorii supraviețuitori, precum s-a întâmplat apoi după 69 ani cu gigantul oraș Babilon. Babilonul care a participat activ la distrugerea Ninivei și care în urma jefuirii capitalei Asiriei a prosperat enorm, a devenit cel mai mare oraș al lumii antice.
Orașul Ninive devenise un etern morman de dărămături. Grecul Xenofon, trecând acolo cu trupele sale de ocupație, la vreo două veacuri după căderea falnicei Ninive, nu a remarcat că ruinele pe care le-a întâlnit în cale ar putea fi cele ale legendarei cetăți, în primul rând pentru că fosta capitală nu era locuită, pe loc aflându-se doar ruine pustii și pentru că nimic din ce văzuse acolo nu trăda ceva din trecuta sa splendoare de odinioară.
În comparație cu alte orașe antice distruse de războaie, pe teritoriul cărora au fost construite în timp mereu alte noi așezări umane după ruinarea lor, Ninive (ca de altfel și orașul Babilon) a rămas definitiv în ruine, față în față, pe malul opus al fluviului Tigru înălțându-se ulterior actualul oraș irakian Mosul.
Cetatea Ninive fusese înălțată de Nimrod, strănepot al lui Noe, despre care se supune că a ridicat și cetatea Babilonului. Acesta a ridicat inițial o cetate fortificată, cuprinzând orașul între uriașele sale ziduri cu lățimea și înălțimea de vreo 45 metri (conform aceluiași Xenofon).
Conform arheologului Layard, orașul avea forma unui patrulater cu laturi inegale (între 1 și 7 Km), adică având o suprafață de peste 700 ha. După alte surse (Diodor Siculus), orașul ar fi fost chiar mai mare.
În tot cazul orașul era foarte întins, fiind depășit ulterior doar de Babilon și era asemeni Babilonului, perfect sistematizat, cu străzi paralele și perpendiculare, asemenea orașe imense sistematizate și tehnicizate nemaiapărând ulterior în lume vreme de vreo două milenii, ba chiar și astăzi fiind rarități în lume.
Legile privind respectarea regulilor referitoare la construcții erau foarte aspre în Ninive, astfel în vremea regelui Sanheth (perioadă când orașul a cunoscut gloria sa maximă), dacă cineva își construia de exemplu o casă și ignora de pildă alinierea acesteia cu strada, își asuma riscul de a fi tras în țeapă chiar pe acoperișul casei sale.
Regele/împăratul asirian Sanhrib (705-680 îHr), urmaș al lui Sargon (722-705), a luptat și împotriva Babilonului, de unde în anul 702 după care duce în captivitate vreo 200.000 persoane și a jefuit din orașul sfânt Ierusalim, vreo 150 kg aur și alte 9 tone de argint. Astfel el a adus mare glorie și prosperitate uriașă Ninivei, dar a murit apoi ucis chiar de fii săi.
Pe fostele monumente descoperite între ruinele de la Ninive, se pot observa mari cruzimi și alte violențe aplicate prizonierilor și sacrificii oferite pe altarul zeilor lor.
Dacă pentru activitățile consumatoare de apă, inclusiv spălarea (hainelor) era folosită apa fluviului, necesarul de apă potabilă pentru marele oraș a fost asigurat prin construirea primului apeduct din istorie, comandat de regele asirian Sennacherib, care a domnit între 705 și 681 îHr.
Construcția apeductului, prima construcție de acest fel cunoscute în istorie, a fost finalizată în anul 691 îHr. iar apa pe care o vehicula era captată din izvoare aflate la vreo 65 de kilometri distanță. Dacă pe mare parte a traseului apeductului s-a folosit înclinația naturală a solului, cea mai mare “problemă” pentru constructorii lui Sennacherib a fost traversarea unei văi în zona Jerwan. Cei care au studiat problema, au estimat că au fost necesare peste două milioane de blocuri cubice (cu latura de circa 50 cm) pentru construcția unui viaduct, necesar travessării acestei văi și susținerii apeductului (canalul de apă). Acest viaduct avea o lungime de aproximativ 280 de metri și o lățime de 22 de metri, platforma sa superioară aflându-se la 9 metri deasupra fundului văii și fiind prevazută cu parapeți de 2 metri înălțime care să țină apa pe acest canal.
Palatal regelui Sannerib avea o suprafață pătrată cu latura de 115 x 115 metri și peste 200 încăperi, unde era etalat un lux orbitor.
Pereții acestuia erau placați cu alabastru și lemn de cedru, iar camerele abundau de obiecte de mare valoare, inclusiv picturi, sculpturi și alte opere de artă.
În oraș se aflau vreo cinci palate imperiale și vreo patru mari temple, între care Templul lui Nebo. Aici între ruinele Ninivei s-a descoperit și cea mai mare bibliotecă a lumii antice (vreo 25.000 ex.) cuprinzând: istorii, epopei, legende, documente, legi, contracte etc., toate inscipționate cu caractere cuneiforme pe tăblițe sau cilindrii din argilă uscate/uscați la soare.

Mentiuni si preziceri biblice.
1. Prorocul Iona (pe la 862 îHr), probabil în vremea lui Asurnatnirpal (884-860 îHr), poruncește conf Vechiului Testament) :
- Cuvântul DOMNULUI a venit la Iona, fiul lui Amital spunând: “Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei; căci răutatea ei s-a suit până la Mine“. (Iona 1 : 2).
- Și cuvântului DOMNULUI a venit a doua oară la Iona, spunând: “Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da !”. (Iona 3 : 2).
- Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după cuvântul DOMNULUI. Și Ninive era o cetate foarte mare cât o călătorie de trei zile. (Iona 3 : 2).
- Și Iona a început să pătrundă în cetate, cale de o zi, strigând și zicând: ”Încă patruzeci de zile și cetatea va fi răsturnată ! ”. Sculat și s-a a venit a doua oară la Iona, spunând: “Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da !”.
(Iona 3 : 2).
Strigătul care a răsunat pe străzile cetăţii nelegiuite n-a fost în zadar ci a trecut din gură în gură până când toţi locuitorii au auzit vestea, le-a impresionat inimile şi a făcut ca aceștia să tremure din cauza păcatelor şi să se pocăiască în adâncă umilinţă.
- “Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici“ . (Iona 3 : 5).
- “Cuvântul acesta a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac, şi a şezut în cenuşă“. (Iona 3 : 6).
- Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi a mai marilor lui, următoarele: “Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască, şi nici să nu bea apă !“
(Iona 3 : 7).
- “Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile ! “
(Iona 3 : 8).
- Cine ştie dacă Dumnezeu nu Se va întoarce şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim ! (Iona 3 : 9).
- Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut. (Iona 3 : 10).
- … Și mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, și de asemenea o mulțime de vite ? “ (Iona 3 : 11).
2. Prorocul Naum pe la 713 îHr. prorocesc împotriva Ninivei (cu 105 ani înainte).
Ninive deși a parcurs vremuri de prosperitate era un centru al crimei şi al nelegiuirii. A fost astfel prezentată ca fiind o cetate vărsătoare de sânge, plină de minciună şi de silnicie. Prorocul Naum folosind o expresie figurată, i-a comparat pe niniveni cu un leu crud şi lacom.
Prorocire despre Ninive. Cartea viziunii lui Naum, din Elcos (Naum 1 : 1).
- DOMNUL este un Dumnezeu gelos și răzbunător ; DOMNUL Se răzbună și este plin de mânie ; DOMNUL Se răzbună pe potrivnicii Lui și păstrează mânia pentru vrăjmașii Lui.
(Naum 1 : 2).
- Dar ca niște valuri ce se revarsă peste mal, va pune capăt cetății Ninive și întunericul va urmări pe vrăjmașii Lui. (Naum 1 : 8).
- Ninive era un iaz plin cu apă, din yiua în care exista… Dar iată-i că fug ! … “Stați ! Stați ! Opriți-vă !... Dar niciunul nu privește înapoi…“ (Naum 2 : 8).
- Jefuiți argintul ! Jefuiți aurul ! Acolo sunt comori, nesfârșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe ! (Naum 2 : 9).
- Este jefuită pustiită și stoarsă de tot ! Inima i se moaie, genunchii îi tremură, toate coapsele suferă, toate fețele au devenit palide. (Naum 2 : 10).
- Vai de cetatea sângelui, plină de minciună, de violență și care nu încetează să se dedea la pradă . (Naum 3 : 1).
- Din cauza mulțimilor desfrâurilor, prostituantei atrăgătoare, stăpână a vrăjitoriilor, care vindea popoare prin desfrănârile ei și familii preia vrăjitoriile ei. (Naum 3 : 5).
- Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi și le voi face de dispreț.
(Naum 3 : 6).
- Toți cei care te vor vedea vor fugi de tine și vor zice : “Ninive este nimicită ! Cine o va plânge ? Unde să-ți caut măngâitori ? “ (Naum 3 : 7).
- … În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți și nimeni nu-l strânge. (Naum 3 : 18).
- Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără vindecare. Toți cei care vor auzi de tine vor bate din palme; căci cine este acela peste care să nu fi trecut mereu răutatea ta ? “
(Naum 3 : 19).
3. Prorocul Isaia
- DOMNUL oștirilor a jurat și a zis : Hotărât ce am gândit se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini: “…voi zbrobi pe asirian în țara mea, îl voi călca în piciare pe munții mei; astfel jugul lui se va depărta de la ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor.“ (Isaia 14 : 24,25).
4. Prorocul Țefania pe la 630 pe vremea lui Asurbanipal (668-626) care vede cetatea prefăcută în pustiu.
- El își va întinde mâna și spre miazănoapte, va nimici Asiria și va preface Ninive într-o ruină, într-un pământ fără apă, cu pustia. (Naum 3 : 7).
- În mijlocul cetății se vor culca turme de vite de tot felul, pelicanul și ariciul vor rămâne noaptea pe capitelurile coloanelor ei. Un glas va cânta în ferestre, pustiirea va fi în prag, căci el a despuiat lucrarea de cedru. (Naum 3 : 7).
- Aceasta este cetatea aceea veselă, care stătea fără grijă și zicea în inima ei : “Eu sunt, și nu este nici una afară de mine ! “ Vai ! Cum s-a prefăcut în pustiu și în culcuș de fiare ! Toți cei care trec pe lângă ea fluieră și arată cu mâna. (Naum 3 : 7).

BLESTEM ASUPRA BABILONULUI
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de esuceveanu in 2013-02-28 09:15

Cine dintre noi nu a auzit de străvechiul oraș BABILON, uriașul, celebrul și fascinantul oraș al antichității ? Dar deși cei mai mulți au auzit despre el, totuși afară de faptul că orașul ar fi existat în vechime, puțini știu efectiv ceva despre acesta, cu excepția faptului că acolo ar fi existat între alte construcții și imensul “Turn Babel”, care ar fi pentru aceștia, sinonim cu… dezordinea, haosul și neânțelegerile lingvistice, adică așa-zisa babilonie, iar unii ceva mai “documentați”, au mai auzit în plus și despre așa-zisele “Grădini Suspendate” (ale Semiramidei) .
Totusi ce ne spune istoria despre BABILON ? Destul de multe, căci sursele istorice abundă de informații. Babilonul fusese cel mai mare oraș al antichității și o foarte lungă perioadă de timp (peste un mileniu), capitala unui vast imperiu (Imperiul Babilionean), având ca nucleu teritoriul din zona fluviilor Tigru și Eufrat al Mesopotamiei istorice, situată în sudul statului IRAK de astăzi. De altfel Mesopotamia chiar asta însemna în limba vorbită pe teritoriul Babilonulului din vremea aceea (sumeriano-akkadiană): “ținutul dintre fluvii”.
Despre teritoriul acesta “scăldat” de apele celor două fluvii Tigru şi Eufrat, se zice că ar fi fost probabil chiar locul unde s-a aflat Edenul (raiul) primilor oameni biblici. Din acest fost “rai” al biblicilor primi oameni: Adam și Eva, au mai rămas până astăzi doar câteva mlaștini restrânse ca suprafață, în parte distruse prin desecare la ordinul dictatorul Irak-ului. Saddam Hussein, căci acolo se ascundeau unele personae urmărite pentru că se opuneau acestuia.
Babilonia propriu-zisă, fusese doar o mică ţărișoară de șes, întinsă pe vreo 20.000 kmp, învecinată cu Asiria la Nord, cu dealurile care separau Elamul la Est, cu deşertul Arabiei la Vest și cu malurile Golfului Persic la Sud, vecinătăți intrate în parte în componența Imperiului Babilionian. Potrivit Bibliei, cel care a întemeiat Cetatea Babilon drept capitală a fi fost Nimrod, iar tradiţiile religioase babiloniene afirmă că orașul ar fi fost întemeiat chiar de zeul Marduk.
Oraşul Babilon s-a tot dezvoltat încât a ajuns să domine întreaga regiune a Mesopotamiei, Asiriei și Siriei, vreme o peste o mie de ani (1728 – 562 îHr), timp în care era considerat cel mai mare, cel mai faimos, mai frumos, dar se zice și cel mai depravat oraș al lumii.
Numele de Babilon are la baza cuvântul grecesc ,,Babylon“ și ar veni de la BAB-ILANI, care în traducere din limba sumeriană veche ar însemna: POARTA ZEILOR. Se credea că aici zeii puteau să coboare din cer pe pământ, dar și invers o posibilitate pentru oameni de a urca la zei.
Babilonul, situat în vecinătatea străvechiului oraș sumerian Kish, a cuprins între hotarele sale străvechile teritorii ale Summerului și ale Akkadului și a moștenit ce a mai rămas din civilizația acestora.
Orașul a apărut pe la 1860 îHr, cam la un veac și jumătate după dispariția definitivă a sumerienilor de pe scena istoriei, adică după prăbușirea (în anul 2003 îHr) a ultimei monarhii din orașul sumerian numit Ur.
Babilonul a fost constituit (ca oraș-stat) avându-l în frunte pe principele Samu-Abum, care după câteva cuceriri în vecinătate (Dilibat; Șippor; Kazalin; Kish și Marad), pe care le-a unit, a devenit un nou… Centru al Lumii, punând bazele unei înalte civilizații, care într-un fel a renăscut și continuat pe cea sumeriană și akkadiană.
În așa-zisa Perioada Amoriților, Shamshi-Hadad I-lea. a izbutit apoi unirea regiunilor nordice în jurul orașelor Assur și Mari, ca principat autonom prin 1894, iar una dintre aceste dinastii ale amoriților s-a stabilit în orașul-stat al Babilonului, care ulterior s-a extins și asupra celorlalte astfel încât apare Primul imperiu babilonian, în timpul a ceea ce se numește Perioada Vechiului Babilon, rezultatul combinației mixturii dintre sumerieni şi akkadieni.
Primul mare rege al acestui nou Prim imperiu, a fost Hammurabi (1728-1868 îHr), un excelent conducător militar și administrator imperial.
După ce întreaga Mesopotamie de la Golful Persic la deșertul Siriei, a ajuns în stăpânirea sa, acesta construieşte numeroase edificii: ziduri de apărare, palate, temple şi îmbunătăţeşte sistemele de irigare. În timpul domniei sale s-a întocmit și aplicat primul cod de legi (Codul lui Hammurabi), înscris pe tăblițe de lut, dar abia în cel de al 31-lea an de domnie devine rege peste întreg Sumerul şi Akkadul, ca în următorii doi ani să cucerească ţinuturile Jamutbal, Mari şi Asiria, devenind de fapt un fel de împărat.
Codul lui Hammurabi era prima culegere detaliată de legi a antichităţii. El cuprindea 282 de articole, acoperind aspectele legale ale timpului. Pedepsele prevăzute pentru încălcări ale legii, erau aplicate conform principiului „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“ şi variau de la biciuire până la mutilare, ori moarte prin tragere în ţeapă, ardere sau înec. Regele Hammurabi, care se autoproclamase ,,păstorul poporului“, menționa în prefaţa Codului, că principala divinitate babiloniană, Marduk, îl consacrase pe el să facă cunoscute oamenilor săi legea şi dreptatea.
Faptul că Babilonul a profitat de mare bunăstare economică, aflăm din documentele (tăbliţe din lut), descoperite în fostul palat al lui Hammurabi. După anexarea Mesopotamiei, babilonienii au preluat și cultura din Sumer si Akkad, adică limba akkadiană, inclusiv miturile zeitățile sumerienilor. Hammurabi a înlocuit preceptele religioase „ridicându-l” pe Zeul Marduk la rangul de „Zeul oraşului Babilon”. Între timp credinţa în Marduk prinsese rădăcini, Babilonul devenind un oraş sfânt, centru religios și cultural, adică o metropolă celebră.
Prin secolul secolul XII îHr însă, Babilonul fusese cucerit de către un popor barbar pe nume kasiţi, motiv pentru care a decăzut pentru o vreme, însă sub domnia lui Nabucodonosor I şi a unora dintre urmașii săi, oraşul a redevenit capitală de regat autonom, ca apoi să fie iar dominat vreme timp de trei secole de către asirieni și apoi să fie cucerit de caldeeni şi armeoni.
Conform istoricului grec Herodot, cetatea Babilonului avusese contur aproape pătrat, cu latura de 22 km și suprafața de 484 kmp, delimitat de ziduri de apărare și fusese situat pe ambele maluri ale fluviului Eufrat, care străbatea ușor oblic orașul. Orașul cuprindea între zidurile sale o suprafață imensă, comparabilă sau chiar mai mare cu cea a celor mai mari orașe ale lumii de la… începutul lui 1900 dHr.
Deci Bucureștiul de astăzi, care are vreo 260 kmp, are o suprafață puțin peste jumătate față de Babilonul din antichitate. Un teritoriu urban imprejmuit cu astfel de ziduri, ca cele ale Babilonului, nu a mai existat niciodată și nu va mai exista nici dupa aceea.
Cea mai mare parte dintre ele au fost construite de către același Nabucodonosor al II-lea, care a mai construit și patru canale care legau Eufratul de Tigru, un pod peste Eufrat cât și o serie de palate gigantice. În interiorul orașului existau provizii suficiente pentru a supraviețui unui eventual asediu, prelungit pe o durată de 20 de ani !
Orașul era protejat (înconjurat) de imense ziduri fortificate de apărare care aveau o înălțime variabilă între 70-100 de metri o grosime de 27 de metri și lungime de 65 - 85 km, cuprinzând vreo 250 de turnuri de apărare și circa 100 porți de acces.
Orașul era de-a dreptul magnific, luxul acestuia era în vremea lui Nabucudonsor al II- lea fiind de-a dreptul orbitor, mai cu seamă că în zon lui nu existau mai deloc resurse precum: piatră, lemn etc., ci doar… deșertul fierbinte. Din acest motiv uriașele și numeroasele construcții de clădiri și fortificații ale orașului erau zidite în mare parte din cărămidă arsă dar și nearsă (decât de soare), pe un teren cu relief plan, acoperit cu nisip argilos, astfel că ingeniozitatea arhitecților timpului intrigă pe specialiștii contemporani.
Regalitatea Țara era condusă de un rege/împărat, însă acesta se afla sub maxima dominație a sfetnicilor, magicieni și vrăjitori. Nici o hotărâre și nici un eveniment important nu se organiza fără consultarea prealabilă a calendarelor și prevederilor “astrologice”. Zodiile astrale și zilele favorabile dominau în prezicerile astrologilor cititori în stele.
Din scrierile literare ale Bibilonului aflăm o legendă despre facerea lumii, care ne asigură că Zeul Marduk ar fi creat tot (ce e vizibil) din trupul… mort al unei zeițe cu numele Tiamat.
Religia babiloniana îl considera pe rege, ca fiind reprezentantul zeului Marduk, iar orașul Babilon era socotit oraș sfânt și singurul loc de încoronare al unui mare conducător din zona Mesopotamiei.
Din punct de vedere religios, Babilonul practica un politeism tolerant, în care fiecare zeu mai important își avea cel puțin câte un templu măreț, construit într-un oraș. Zeii acestora patronau : soarele, luna, aerul, ploaia, iubirea, războiul și bolile. Ceremoniile religioase implicau mari procesiuni fastuoase, cu diferite ordine preoțești, cu mulțimi de magicieni, ghicitori în stele, vrăjitori și divinatori, a căror atribuții erau prezicerea viitorului și protecția Imperiului de efectul spiritelor rele, motiv pentru care Babilonul putea fi numit Imperiu al Magiei.
Babilonia, dar mai cu seamă metropola sa orașul Babilon, a devenit și s-a menținut multă vreme un simbol în vechile religii, datorită puterii sale aproape nelimitate, dar mai ales a destrăbălării, prostituția și vrăjitoria fiind atunci și aici practici curente.
Zeii Babilonului Sistemul religios babilonian cuprindea multe zeităţi. Biblioteca din Ninive (sec. VII îHr) menționa peste 2.500 de zeităţi, din care unele au “migrat” la babiloneni.
Unul dintre zeii lor supremi a fost Anu (An la sumerieni) - zeul cerului, cu templul principal în orașul Uruk. Soţia sa Innana (Innin) a devenit ulterior zeița Iştar. Tendințele au continuat astfel: Enlil, zeul aerului, devenit mai târziu de Bel (Baal) sau Marduk. Soţia lui, numită Ninlil (sau Ninhursag) a fost identificată ulterior tot cu Iştar. Al treilea zeu din Triada supremă a fost Ea (Enki la sumerieni ), ,,domnul apelor adânci“, zeul înţelepciunii, arătând favoruri speciale faţă de oameni, pentru care mijloceşte şi cărora le-a revelat mijloacele de a cunoaşte gândurile zeilor prin vrăjitorie. Templul său se afla la Eridu, iar soţia lui se numea Dam-gal, Nin-mah sau Damkina, marea soţie a pământului şi a cerului.
Urma apoi zeitatea semitică Iştar care la început se pare că ar fi fost inițial zeitate masculină (Athar), dar ulterior prin însuşirea puterilor lui Innana a devenit zeiţa supremă a dragostei şi eroina războului, considerată fiind ca fiica lui Sin (Sin-zeul babilonian al lunii; Su-en la sumerieni). Iștar (în Biblie Astarte), era cea mai populară zeiță din Panteonul babilonean. Spre deosebire de alte zeițe babilonene, care erau adorate doar soții ale zeilor, zeița Iștar a avut chiar de la început un cult independent (fără soț). Era o zeitate complexă, cu numeroase atribuții, dintre care cele mai importante erau aceea de zeita a fecundității în general și aceea de zeița a războiului. Ca zeiță a dragostei, avea un cult foarte desfrânat, cu deosebire în templul închinat ei din Uruk. Ca zeiță a războiului era adorată de războinicii asirieni, care i-au construit temple la Ninive dar nu numai. Însă odată cu venirea la putere a amoriţilor devine prioritară venerarea în Babilon a zeului Marduk, fiul lui Enki ,,taurul tânăr al soarelui“. Existau de asemenea şi alte numeroase alte zeităţi cu adorare locală.
Vrajitoria si prostitutia era practica curentă în Babilon. Șeful suprem al administrației religioase era regele, secondat de slujitorii templelor. Marii preoţi pe nume ,,mahhu“, aveau ca ajutoare alți preoţi de rang inferior ziși ,,sangu“, care trebuiau să fie bărbaţi sănătoşi şi căsătoriţi. Liturgul principal ,,urigallu“ era ajutat de o mulţime de slujbaşi inferiori ,,ereb bitti“. În cadrul ceremonialului activau cîntăreţi, psalmişti, bocitori şi muzicanţii care aveau un rol important. Exorciştii îndepărtau spiritele rele ori vrăjile, prin descântece sau ritualuri din scrierile sacre. Medicina şi astronomia erau deasemeni legate de religie. Multe femei erau folosite în temple ca prostituate ale sanctuarelor. Serviciul obişnuit consta în oferirea pe altare, de jertfe de alimente, băutură și... dragoste, zeilor care după ceremonialul religios reveneau preoţilor. Sexul în temple era tot o jertfă adusă zeilor.
Sarbatori Cea mai importantă era sărbătoarea Anului Nou, care avea loc primăvara. Sărbătorile regale cuprindeau încoronarea regelui, sărbătorirea victoriilor şi celebrarea inaugurării unei cetăţi sau a unui nou templu. Sărbătorile personale includeau celebrarea naşterii, căsătoriei şi instalării fetelor ca preotese.
Un festival important al babilonienilor era Mishtkaru Buylshu, festival când se alungau spiritele rele. Mulți babilonienii, mai ales bărbați, participau la acest festival, de la o vârstă fragedă. La acest festival, preoții sacrificau un animal, (de obicei un bou) în onoarea zeilor. În compensație, zeii promiteau protecție, iar participanții primeau câte o amuletă.
Legendarele constructii ale Babilonului Construcțiile sale magnifice între care: Grădinile suspendate și Turnul Babel, socotite între cele șapte Minununi ale Lumii, pot fi considerate ca simboluri ale luxului arogant dar și ale puterii nelimitate ale conducătorilor lor. Nabucodonosor (al II-lea) a construit și patru canale care legau Eufratul de Tigru, inclusiv un pod peste Eufrat.
Babilonul a fost distrus însă (prima dată) de către Asiria în anul 689 îHr, rivalul acestuia pentru dominația Mesopotamiei, după un război (început din anul 729 îHr) care a durat vreo 40 de ani.
Orașul și-a revenit apoi relativ repede atingând apogeul dezvoltării și al luxului său maxim, în vremea regelui Nabucudonsor al II-lea (602-562 îHr), când Imperiul Babilionean, căruia de la această dată i s-a mai spus și Imperiul Caldeean. Acesta în expansiunea sa a cuprins Siria, Fenicia și Iudeea. În anul 587 îHr, babilonienii au reprimat extrem de dur revolta iudeilor conduși de Zedechia, și au fost ruinate zidurile Ierusalimului, au fost incendiate toate casele, au jefuit toate lucrurile de valoare și au distrus Ierusalimul și pe cei scăpați cu viață i-au dus în robie în Babilonia, unde au rămas până la cucerirea Babilonului de către persani.
Intrarea principală în Babilon pe vremea lui Nabucudonsor al II-lea era uriașa Poarta Zeiței Iștar, placată cu ceramică colorată și smălțuită, iar principalele atracții erau Palatul Regal (palatele regale), grădinile suspendate (Grădinile Semiramidei) și nu în ultimul rând (poate chiar primul), vestitul Turn al lui Marduk, înalt de 33 m (?), probabil cunoscutul Turn Babel. La toate acestea se adăugau însă numeroasele clădiri uriașe, minunat ornamentate, temple immense, locuințe, clădiri administrative, instalații hidraulice, canalizări și șirul lor poate continua la nesfârșit.
Turnul Babel Cea mai veche menţiune a unui zigurat în Babilon, o găsim legat de restaurarea lui de către Esarhadon (681-665 î.Hr). Se numea în sumeriană “Etemenanaki“, avea formă de turn probabil neterminat și trebuia să lege pământul de cer. A fost asociat cu templul lui Marduk (Turnul Babel ?), dar alte variante susțin că templul zeului Marduk era un alt zigurat situat lângă Palatul Regal.
Turnul Babel fusese un templu uriaș cu șapte nivele pe o bază pătrată, cu laturi de circa 91 de metri şi o înălţime deasemeni de vreo 90 metri. Ultimele două nivele alcătuiau templul propriu-zis, acoperit cu plăci albastre de faianţă.
Se pare că această măreață construcţie care a fost deci un templu de tip zigurat, contrar unor reproduceri fanteziste imaginate de pictorii de mai târziu (care l-au reprezentat ca având o formă tronconică), de un tip cu totul special, mult mai înalt, cu aspect și rol de turn cu șapte nivele, reprezentand cele șapte divinitai astrale (cele cinci planete ale sistemului solar cunoscute atunci, la care se adăga Soarele si Luna) și trepte sau rampe. Fiecare nivel avea culoarea ei distinctă, iar ultimul, găzduia un templu închinat lui Marduk înalt de 15 metri, era acoperit la interior și exterior cu plăci smalțuite de culoare albastră specifică Babilonului și avea acoperișul acoperit cu aur.
Turnul avariat în războiul din 652-648 îHr, fusese restaurat în timpul lui Nabucudonsor II (605-562 î.Hr). O parte a construcției a fost descoperit în anul 1899 de Koldewei, fiind apreciată ca aceiaşi cu cea menționată de Herodot în călătoria sa din anul 460 î.Hr.
A fost numit Etemenanki (casa pe care se sprijină cerul şi pământul). Ultimele (două) nivele alcătuiau un templu acoperit cu plăci albastre de faianţă. Potrivit VT - Geneza, Cap: 11, versetele 1-9, edficiul ajungea până la cer şi devenise un simbol al orgoliului oamenilor, pedepsiţi apoi prin amestecarea graiurilor.
....Şi s-a întâmplat că, pornind oamenii din răsărit, au găsit un şes în ţinutul Şinear şi s-au sălăşluit în el. Şi şi-au zis ei între ei: Veniţi încoace! Să facem cărămizi şi să le ardem în foc! Şi s-au slujit de cărămizi în loc de piatră şi de catran în loc de muruială. Şi au zis: Haidem să ne clădim o cetate şi un turn al cărui vârf să ajungă până la cer, şi să ne facem vestiţi, ca să nu mai fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!...“ (Biblia, Geneza 11, 2-4)
Conform documentelor nivelul de bază măsura 90 pe 90 metri, având și vreo 33 metri pe înălţime cu speranța de a fi înălțat până la 90 m. Pe acesta au fost construite cinci platforme, fiecare înalte de 6-18 metri, cu suprafaţa bazei din ce în ce mai mică. Întreaga clădire avea la ultimul nivel un templu în care se credea că zeul coboară pentru a vorbi cu oamenii. Accesul se făcea pe rampe ori pescări. Un plan babilonian de mai târziu, arată că înălţimea era egală cu lăţimea bazei (90 metri) şi că pe platforma superioară se afla un templu cubic.
Ziguratul din Babilon (Turnul Babel ?), a fost distrus de cuceritorii conduși de vestitul rege persan Xerxes în anul 472. î.Hr.
Marele cuceritor elen Alexandru Macedon, a dispus în primul rand curăţirea molozului din oraș (care s-a făcut), cu intenţia de a reconstrui turnul, dar reconstrucția nu a mai avut loc datorită decesului său neașteptat.
Descrierea din capitolul Geneza din Bibile (Vechiul Testament), are caracteristicile unei relatări istorice absolut credibile. Temple de tip zigurat au mai fost descoperite și în orașele: Ur, Erec, Ninive şi în alte părţi din Asiria şi Babilon.
Templul principal al lui Marduk era însă, Esangila, lung de 500 de metri, care găzduia și statuia zeului. Aceasta, tronul, treptele și masa, care formau ansamblul decorativ interior, erau lucrate în întregime din aur și cantăreau 21 de tone.
Un alt templu important, din blestematul Babilon (de către robii iudei), este cel numit “templul dezmătului", adică cel al zeiței dragostei și fecundității Ishtar, ale cărei vestale aveau obligația să se împreune cu oricine le arunca în poală o cât de mică sumă de bani.
Gradinile suspendate ale Semiramidei Grădinile suspendate ale Babilonului (zise şi ale Semiramidei), a fost realizată de Nabucodonosor al II-lea pentru soția sa Amylis (originară din Media), care tânjea după grădinile răcoroase din Ecbatana Mediei.
Au fiind construite într-un fel ca templele zigurate adică sub forma unor piramide în trepte largi sub formă de terase suprapuse, pe mai multe niveluri retrase succesiv, pe care era depus pământ şi pe care erau amenajate grădini plantate cu o vegetaţie luxuriantă, prima grădină botanică din istorie. După Eusebius, Nabucodonosor al II-lea a amenajat grădinile pentru soţia sa
Se pare că Grădinile suspendate au fost ridicate în colţul nord-estic al palatului lui Nabucodonosor, lângă poarta zeiţei Iștar. La bază, această construcție piramidală care avea conturul unui pătrat cu latura 123 m, iar nivelul superior se afla la cota de 23 m. Intrarea în grădină se făcea asemănător cu urcarea unui deal. Pe pământul adus pe terase fuseseră plantaţi diverse soiuri de copaci și arbuști de toate soiurile care, prin înălţimea şi prin frumuseţea lor, fermecau ochii privitorului. Instalații hidraulice sofisticate sau invizibile pentru vizitatori aduceau și irigau solurile cocoțate pe înălțimi cu apă provenită din Eufrat. Nu ar trebui să mire căci babilonienii și înaintașii lor din Mesopotania erau maeștri în irigarea deșertului.
Desigur era o adevărată grădină plină de vegetație diversă, fructe şi flori din abundenţă și mai mult cascade artificiale și probabil mici animale exotice. Interesant că mulți istorici şi poeţi cu imaginație bogată oferă detalii uimitoare despre grădinile suspendate, deși tot ei susţin că nu le-au văzut. Unii specialiştii contemporani explică că atunci când soldaţii lui Alexandru cel Mare au ajuns pe pământul fertil al Mesopotamiei şi au văzut Babilonul, au fost șocaţi de frumuseţea acestuia. Povestind compatrioţilor, la întoarcerea acasă, despre minunatele grădini cu palmieri din Mesopotamina, despre palatul lui Nabucudonsor, despre Turnul Babel și aceste descrieri le-a inspirit imaginația celor care le-au descris și consemnat în literatură.
Strabon şi Filas din Bizanţ, povestesc și ei despre misterioasele grădini ale Babilon. Săpăturile arheologice care au descoperit ce a mai rămas din Palatul din Babilon, au găsit și ruinele unei construcții situată la sudul Palatului, cu înalte bolţi, ziduri groase şi relicvele unui sistem de aducțiune/ridicare/irigare, care ar fi parte din vestitele grădini suspendate. Au mai fost descoperite (pe malurile Eufratului) și rămăşiţele unor ziduri foarte groase, astfel dispuse încât ar fi putut să susțină terasele.
Babilonul, care paradoxal, a fost țara de baștină a patriarhului Avraham fusese și Țara de exil pentru iudeii, luați în robie de babilonieni după cucerirea Ierusalimului. Totuși trebuie reținut și faptul ca babilonienii s-au comportat relative bine cu evreii, acordandu-le oarecare autonomie și numeroase drepturi. Aici au aparut pentru prima dată și sinagogile, care până atunci erau găzduite în corturi (cu excepția templelor). Tot aici evreii s-au organizat in comunitati, și tot aici tinerea zilei de odihna, Sabatul, a devenit foarte importanta.
Babilonul a fost un test impus evreilor de către Dumnezeu. Adevarul este ca pe durata „robiei babiloniene”, evreii si-au schimbat total atitudinea religioasa, devenind dintr-un popor cu înclinație spre idolatrie, un popor cu o puternică credinta monoteista. În cei numai 70 de ani petrecuti in captivitate, Dumnezeu i-a „curatit" pe evrei, după care i-a scos din Babilon vindecați pentru vecie.
Locuintele elitelor erau de obicei foarte mari. Acestea aveau două, trei etaje și acoperiș locuibil (având în vedere clima și temperaturile din anotimpul cald). Locuințele aveau curți spațioase în jurul. În casă existau mai multe dormitoare dormitoare, cameră de oaspeți, capelă, bucătărie, baie, inclusiv cripte pentru înmormântare la subsol. Casele oamenilor simpli erau desigur mult mai simple.
Palatul principal al lui Nabucodonosor al II-lea. impresiona prin măreția sa (circumferința lui era de 1,2 km). Terasa superioară a palatului, aflată cam la nivelul turnurilor din zidurile de incintă ale orașului (aprox 100 metri), era plantată cu arbori mari. Terasele grădinilor palatului erau susținute de bolți din cărămidă, iar sub acestea erau amenajate încăperi răcorite printr-o ingenioasă circulație a aerului (prima instalație de aer condiționat) combinată cu sistemul de irigare a grădinilor, fiind se pare primele instalații de aer condiționat.
În oras existau provizii suficiente pentru ca populația să supraviețuiască unui eventual asediu pe o durata de 20 de ani !
Alexandru cel Mare a transformat fosta capitală a Babilonului, ruinată parțial, în capitala noului său Imperiu, a început reconstrucția sa, dar a decedat pe neașteptate, după vreo doi ani, înainte de a-şi putea consolida și stabiliza Imperiul. Succesorii săi care au utilizat în continuare orașul drept capitală, au continuat reconstruirea Babilonului, dar declinul său continua totuși întâi mai lent, apoi tot mai rapid, conform prezicerilor faimoșilor proroci din trecut.
Despre Alexandru Macedon s-a crezut în vechime ca ar descinde din zei, astfel explicându-și precocitatea, inteligența și vitejia, mama lui (Olimpia) fiind socotită în acele timpuri, fiică de zeu... (sau de semizeu).
Dar tot de atunci se pare că soarta Babilonului ar fi fost pecetluită, deși forța și măreția și prestigiul acestuia erau încă uriașe.
Afară de blestemele iudeilor abia cazuți în robie, care sau adăugat multor alte blesteme din vechime, dar se pare că de astă dată, mai ales după ruinarea Ierusalimului, Babilonul celebru prin imoralitatea sa, a căzut în dizgrația lui Dumnezeu însuși, după cum confirmă scrierile biblice ale Vechiului Testament.
În acest timp (prin 606 îHr), profetul biblic Daniel a emis arhicunoscuta predicție cu privire la viitoarea prăbușire a Imperiului Babilionean, transmisă de acesta și vestitului rege Nabucudonsor al II-lea, în zilele lui de maximă putere și glorie.
Urmașii lui Nabucudonsor al II-lea au fost conducători foarte slabi, fără certe abilități administrative și intrigile interne au slăbit Statul Babilon. Ultimul reprezentant al regalității, a fost uzurpatorul excentric Nabonidus, respectiv fiul său regentul Belșanțar (Baltazar), cunoscut şi sub numele de Nidintabel sau Nabucodonosor al III-lea (din 550), după ce Nabonidus s-a retras în oaza Teima, nu a mai reușit să mențină Babilonul, deși orașul era și atunci în plină glorie, astfel că orasul-cetate a fost cucerit cu destulă ușurință în anul 539 îHr de către armatele Imperiului Ahmeid (alcătuit din perși și mezi), conduse de Cirus cel Mare, ocazie cu care însuși Nabonidus a fost exilat iar Belșanțar și-a pierdut viața, conform unei viziuni anterioare, în timpul unui mare ospăț cu vin, mâncare și femei.
Cu acest prilej când s-au adus vasele sfinte din aur jefuite din templul Ierusalimului (la asedierea acestuia), pentru a se bea din acestea, vreme în care acesta, alături de invitații său au văzuseră o mână care scria un scurt text pe zid, text descifrat la cererea regelui de prorocul iudeu Daniel care făcuse o prezicere sumbre privind Babilonul și regele său, prezicere care s-a înplinit chiar în noaptea aceea, când invincibilul Babilon a fost cucerit practic fără lupte de oștile medo-persane ocazie cu care regentul Bleșanțar (Baltazar) și-a pierdut viața, iar tatăl său, regele Nabodinus fusese exilat (Cap. 12:5 din VT).
Aceasta a fost ultima dovadă de trufie a Babilonului, căci în 539 î.e.n., la numai 23 de ani după moartea lui Nabucodonosor al II-lea, trupele de mezi, parți și perși ale lui Cyrus înfrâng în luptele de la Opis, trupele ultimului demnitar al Babilonului, care se retrag apoi sub protecția inexpugnabilelor ziduri ale Babilonului.
Atacatorii, convinși că zidurile orașului sunt de netrecut, reușesc să pătrundă (pe sub ele), prin albia Eufratului, ale cărui ape au fost deviate în timpul nopții într-un lac artificial construit în vremea lui Nabucodnosor al II-lea. Mai mult, porțile din zidurile care protejau cele două jumătăți ale orașului dinspre fluviu, care în loc să fie închise erau larg deschise, ca urmare a uneltirii preoților lui Marduk, nemulțumiți de lipsa de prețuire arătată de Nabonid și de fiul său Balthazar față de vechii zei babilonieni.
Nabodinus a revenit în anul 539 îHr, dar tardiv, deoarece perşii conduşi de Cirus II spulberaseră deja armata lui Belşaţar.
Istoricul Herodot povesteste ca, in timpul regelui babilonian Nabonidus (555 i.Hr. - 539 i.Hr.), Imperiul Ahmeid format prin alianta dintre mezi si persi era in plină extindere. Belsatar era co-regent cu tatal sau, incepand cu al treilea an al domniei acestuia (553 i.Hr. - 539 i.Hr.). În timp ce Nabonidus era plecat din Babilon, mezii si persii au asediat Babilonul au deviat cursul raului Eufrat si au patruns in cetate prin albia astfel uscata a acestuia.
Acest oraș a devenit a IX-a satrapie persană (cea mai bogată) a statului Ahemenizilor, căreia I s-a impus un uriaș tribut ucare prin 500 î.e.n., se ridica la 30 de tone de argint anual.
După cucerirea Babilonului (tot fără luptă), pe care a intenţionat și început să-l reconstruiască, Alexandru cel Mare a domnit doar doi ani în această cetate (331-323 îHr), fiind succedat la tron de o dinastie elenistică: Filip Arhidaeus (323-316 îHr) şi Alexandru IV (316-312 îHr). Ţara a trecut apoi în mîinile Seleucizilor (312-64 îHr) apoi în mîinile parţilor (Arsacizi) şi sassanianilor, până când a fost cucerită de arabi în anul 641 dHr.
Despre viteazul macedonean, există până astazi mituri (din China până în Islanda), iar figura sa este considerata încă divină de către un trib din Afganistan, ce-l consideră pe fiul lui Filip al II-lea drept zeul și strămoșul lor. Odată cu trecerea timpului, un val de neânțeles mister a acoperit din ce în ce mai mult dispariția lui Alexandru, încât astăzi este greu să separăm adevărul istoric de legendă.
Strabon, Plutarh și Pausanias, precum și alți autori antici, menționează că trupul marelui Alexandru, îmbălsămat și cufundat în miere, ar fi fost înhumat la Alexandria Egiptului, într-un mausoleu numit Soma, termen ce înseamnă de fapt, în greaca veche: „mormant”. Un sarcofag de aur și o construcție grandioasă, menită să-l adăpostească și odihnească pe eroul zeificat, care unise lumile greaca și orientală, au fost construite în acest scop.
Iată cum a ajuns însă în Egipt trupul lui Alexandru, care murise tocmai în Babilon. După o călătorie de vreo doi ani, convoiul funerar a sosit in în cele din urmă in Alexandria. În fruntea sa se afla fratele (handicapat mintal) lui Alexandru (Filip Arhideus), pe care generalii macedoneni… îl aleseseră succesor la tron. Care fusese destinația finală a convoiului este greu de aflat. Unii susțin ca ar fi fost oaza Siwah, unde oracolul lui Ammon confirmase, cu câțiva ani in urma originea divina a lui Alexandru.
Dar cel mai probabil este destinația fusese Alexandria Egipteană, unde Ptolemeu Lagos susține că Marele Alexandru ar fi fost înhumat, poate și pentru a confirma astfel profeția prezicîtorului favorit al lui Alexandru (Aristander), ce spusese cândva „țara unde trupul lui va fi înmormântat va deveni cea mai prosperă din lume”.
Unii arheologi au sugerat că ,,Soma,, ar fi fost la intersecția (de astăzi) a străzilor Horreya și Nabi Daniel, potrivit hărții întocmite din porunca beiului egiptean Mahmud el Falaki, pe la mijlocul veacului XIX, la sugestia lui Napoleon III. Deși în ultimul secol au fost întreprinse numeroase săpături arheologice, totuși abia în 1960, o expediție poloneză a primit dreptul de a cerceta subteranele centrului așezării. Au fost descoperite numeroase artefacte grecești și romane, băi imperiale, apeducte și, la nivele superioare, două necropole, case și ateliere arabe. Nu s-a descoperit însă vreo urmă din mormântul căutat.
Recent, reputatul arheolog Adriani a sugerat ca Soma s-ar fi putut afla în partea de nord-est a orașului antic, zona mai apropiată de Cartierul Regal (după cum aflăm din unele scrieri ale lui Gabriel Tudor).
Profetiile biblice cu privire la Babilon din Vechiul Testament:
1. Prorocirile lui Daniel
- În Cap: 4:30-32 din Vechiul Testament, prorocul Daniel prezicea cu câteva zeci de ani înainte ca faptele să aibă loc: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca reşedinţă împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele ? În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului, un glas s-a coborât din cer: Află împărate Nebucadneţar că ţi s-a luat împărăţia ! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului, iţi vor da să mănânci iarbă ca la boi şi şapte timpuri vor trece peste tine, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea".
2. Predicțiile prorocului Ierimia
- În Cap: 25:9 din V.T. alt proroc pe nume Ieremia lansase pe la 606 îHr (cu numai 67 ani înainte de împlinire), următoarea prezicere : “Iată voi trimite și voi lua toate neamurile de la miazănoapte, zice Domnul; și voi trimite la Nabucodonsor, regele Babilonului, robul meu, ca să le aducă împotriva acestei țări și a locuitorilor ei și împotriva tuturor neamurilor dimprejur pe care le voi face pustii, le voi înspăimânta, le voi face de râs și de ocară veșnică”.
- (Cap: 25:12 din V.T.) Pe la 606 îHr acesta mai avertizează: ,,Iar când se vor împlini șaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului și pe poporul acela, zice Domnul, pentru necredința lor, și țara Caldeilor o voi pedepsi și o voi face pustie pentru totdeauna”.
- (Cap: 51:11 din V.T.) În 595 îHr, prorocul Ieremia avertizează : “Că Domnul a trezit duhul împăraților Mediei (Mezilor), pentru ca să nimicească Babilonul…”.
- (Cap: 50:39-40; Cap: 50:26-27 din V.T.) Ieremia prorocește : “Acolo se vor așeza fiarele pustiei cu șacalii și vor trăi în ea struții; în veci nu va mai fi locuită și din neam ăn neam nu vor mai locui acolo oamenii”. Cum au fost aruncate de Domnul Sodoma și Gomora și cetățile vecine cu ele, zice Domnul, așa și aici nici un om nu va trăi, nici fiu de om nu va poposi acolo”.
- (Cap: 51:44-58 din V.T.) Ierimia mai prezice: “Voi pedepsi pe bel în babilon și voi smulge din gura lui cele înghițite de el; popoarele nu se vor mai îngrămădi spre el de acum înainte. Dar zidurile Babilonului au și căzut“. “Zidurile cele groase ale Babilonului, le voi dărâma până la temelie și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc”.
3. Prezicerile lui Isaia
În (Cap: 13:17 din V.T.) Pe la 713 îHr, Isaia prezice : ,,…Iată că eu ridic asupra lor pe mezi care nu se grijesc de argint și care nu se lăcomesc pentru aur”.
- (Cap 13:19; 14:23 din V.T.) Aici Isaia adaugă : ,,Și astfel Babilonul, podoaba împăraților, falnica mândria Caldenilor, va fi ca Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. Voi face din el culcuș de arici și îl voi mătura cu mătura nimicirii zice domnul oștenilor,, .
- (Cap 13:20-22 din V.T.) Tot Isaia profețește : ,,El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va întinde cortul acolo și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo ci fiarele ispitei își vor face culcușul acolo, bufnițele îi vor umplea casele, struții vor urla în casele lui împărătești pustii și câinii sălbateci în casele lui de petrecere,, .
- În Cap: 25:9 din Vechiul Testament, proprocul Ieremia avertizează pe la 606 îH, cu numai 68 ani înainte de împlinire. acesta prezicea: “Iată voi trimite și voi lua toate neamurile de la miazănoapte, zice Domnul; și voi trimite la Nabucodonsor, regale babilonului, robul meu, ca să le aducă împotriva acestei țări și a locuitorilor ei și împotriva tuturor neamurilor dimprejur pe care le voi face pustii, le voi înspăimânta, le voi face de râs și de ocară veșnică”.
- (Cap: 25:12 din V.T.) Pe la 606,,Iar când se vor împlini șaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului și pe poporul acela, zice Domnul, pentru necredința lor, și țara Caldeilor o voi pedepsi și o voi face pustie pentru totdeaunna”.
- (Cap: 51:11 din V.T.) În 595 îH, prorocul Ieremia avertizează : “Că Domnul a trezit duhul împăraților Mediei (Mezilor), pentru ca să nimicească Babilonul…”.
- (Cap: 50:39-40; Cap: 50:26-27 din V.T.) Ieremia prorocește : “Acolo se vor așeza fiarele pustiei cu șacalii și vor trăi în ea struții; în veci nu va mai fi locuită și din neam în neam nu vor mai locui acolo oamenii”. Cum au fost aruncate de Domnul Sodoma și Gomora și cetățile vecine cu ele, zice Domnul, așa și aici nici un om nu va trăi, nici fiu de om nu va poposi acolo”.
- (Cap: 51:44-58 din V.T.) Ierimia mai prezice: “Voi pedepsi pe Bel în Babilon și voi smulge din gura lui cele înghițite de el; popoarele nu se vor mai îngrămădi spre el de acum înainte. Dar zidurile Babilonului au și căzut“. “Zidurile cele groase ale Babilonului, le voi dărâma până la temelie și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc”.
Împlinirea efectiva a profetiilor legate de Babilon
1. Înfrângerea Imperiului Babilionian și pierderea pentru vecie a rolului de capitală a orașului. Urmașul lui Nabucudonsor al II-lea pe nume Belșanțar, nu a mai reușit să mai mențină Babilonul, astfel că acesta a fost cucerit în anul 539 îHr de armatele Imperiului Ahmeid (Persan), conduse de Darius cel Mare, când chiar regale Bleșanțar și-a pierdut viața.
2. Câteva eșecuri ale tentativelor de renaștere a Babilonului Pentru scurt timp Babilonia și-a recuperat independența (522-520 îHr) sub Nabucudonsor al III-lea, dar regele Cirus l-a recucerit. Prin 514 îHr, Babilonul a avut o nouă tentativă de a se elibera, printr-o revoltă, condusă de cel care și-zis Nabucudonsor al VI-lea, încheiată cu un eșec căci Babilonul a fost din nou recucerit de imperialii persani, care de această dată au distrus o parte din întinsele lui ziduri fortificate și ruinat în mare măsură fostul mare Babilon.
3. Părăsirea treptată și ireversibilă a orașului Babilon de către populația sa după anul 514 îHr, urmată de continuarea ruinării a acestuia.
4. Moartea neașteptată și prematură a celebrului rege Alexandru Macedon creatorul celui mai mare Imperiu al antichității, socotit cel mai mare strateg al tuturor timpurilor.
- Alexandru cel Mare, personalitate complexă, cu, o capacitate de acțiune excepțională și o vastă cultură, a fost educat de marele gânditor Aristotel, mintea fiindu-i hranita în copilarie cu operele lui Herodot, ale lui Euripide sau Pindar. De la vârsta de saisprezece ani primeste din partea tatalui sau funcția de regent, iar la optsprezece ani, în calitate de comandant al cavaleriei, are o contribuție hotârătoare la victoria de la Cheroneea (338 I.Hr). După aceasta reușește unificarea statelor grecești, după care începuse marele sale cuceri în Asia.
- După o revoltă a soldaților săi, istoviți de lungile și chinuitoarele campanii militare și vestea răsculării unora dintre satrapiile asiatice, Alexandru decide să renunțe la cuceriri și să revină la Babilon, pe care și-l dorea capitală.
- Dar ajuns la 331 îHr în Babilonul parțial ruinat, el decide în primul rând stabilirea aici a capitalei Imperiului său, apoi curățirea acestuia de molozul ruinelor, urmată de construcția unui… teatru grecesc, începerea reconstrucției Palatului Regal, dar și a fostului Turn Babel, pentru readucerea lui la fosta lui glorie de odinioară.
- Alexandru cel Mare a domnit doar doi ani în Babilon (331-323 îHr), după care a murit în mod cu totul susprinzător, de malarie (sau poate ca urmare a unui otrăviri), la vârsta de numai 33 ani în orașul care l-a fascinat întotdeauna, dupa aproape treisprezece ani de domnie, neântreruptă.
Nu este exclus ca moartea acestui mare cuceritor al antichității, să fi fost consecința ambițiosului său plan de reconstrucție a orașului Babilon, asupra căruia planau mari blesteme.
Fosta uriașă metropolă Babilon a fost părăsită de populație aproape în totalitate până la anul 272 îHr. Când ultimii locuitori s-au strămutat în noul oraș Seleucia, unde s-au transportat și mare parte din materialele de construcție rezultate din de molarea unor construcțiile orașului.
5. Moartea lui Saddam Hussein președinte al Irakului – Saddam Hussein până de curând fost conducător (dictator) al Irakului de azi, stat care cuprinde între granițele sale și teritoriul care alcătuise fosta Babilonie, inclusiv ruinele fostului Babilon, fascinate de personalitatea lui Nabucudonsor al II-lea s-a erijat astfel într-un fel un continuator al acestuia.
La puțin vreme după ce președintele Saddam Hussein a preluat puterea în Irak (anul 1979), acesta a demarat un mare și ambitios program de reclădire a zidurilor ruinate ale Babilonului, pe anticele fundații. Nimeni și nimic nu a reușit să-l determine pe fostul dictator Saddam să renunțe, astfel că dupa numai opt ani, acesta organiza între zidurile parțial refăcute ale străvechiului Babilon “Festivalul Babilonului”. Toate zidurile Bagdadului erau acoperite atunci cu un afișe multiplicate parcă la infinit. Afișul purta alăturate chipurile, lui Sadam Huseim și a lui… Nabucudonsor al II-lea.
Reconstruind cetatea străveche, pe ruinele oraşului de altădată, a fost proiectul care l-a obsedat pe fostul preşedinte irakian Saddam Hussein, care se vedea astfel conducătorul celui mai mare imperiu din lume. Aşa a început reconstruirea unor temple, a zidurilor care înconjurau cetatea, dar şi a unui palat nou, chiar pe locul unde se afla odinioară cel al regilor antici.
Dar după căderea regimului lui Saddam Hussein, palatul a fost jefuit, iar apoi în încăperile sale s-au instalat militarii americani. Experţii în materie nu au decis deocamdată ce se poate face cu aceast imobil, deoarece demolarea ori transformarea lui într-un centru de turism ar costa enorm. Mai mult plus, greutatea noilor construcţii, betonul şi eroziunea provocată de noile canale, au provocat consecințe grave sitului arheologic.Dacă mergi astăzi în Babilon, poți intra în Cetate prin “calea procesiunilor”. A fost reconstruit Palatul Imperial inclusiv Sala tronului.
În cadrul primului festival, câteva mii de oameni au defilat pe această cale îmbracați în uniformele vechilor armate babiloniene, proclamând renașterea cetății Babilonului.
Au fost deja reconstruite unele de temple și de clădiri. Un templu, “Ninmach Temple” a fost ridicat exact pe temeliile de odinioară.
Într-un timp record, două treimi din zidurile care înconjurau odinioară Babilonul au fost ridicate din nou. Întreg palatul lui Nebucudnsor a fost reconstruit înainte de “Războiul Golfului”.
Alt lucru pe care a încercat să-l facă Saddam, deși Irakul are o populație predominant musulmană, a fost să reântoarcă țara la idolatria străveche. Ca o curiozitate Saddam a reconstruit totodată și vechiul teatru grecesc care nu a existat pe vremea babilionienilor, ci a fost construit de Alexandru Macedon.
Într-un timp record, două treimi din zidurile care înconjurau odinioară Babilonul au fost ridicate din nou. Întreg palatul lui Nebucudnsor a fost reconstruit înainte de “Războiul Golfului”.
Alt lucru pe care a încercat să-l facă Saddam, deși Irakul are o populație predominant musulmană, a fost să reântoarcă țara la idolatria străveche. Ca o curiozitate,
Saddam a reconstruit totodată și vechiul teatru grecesc care nu a existat pe vremea babilionienilor, ci a fost construit de Alexandru Macedon.
Primul ,,Festival,, pus la cale de către Saddam a avut loc în incinta acestui “teatru” reconstruit pe locul și în dimensiunile vechiului edificiu.
Pentru construirea oleoductului a fost săpat un tunel la o adâncime de doi metri, care are o lungime de 1,5 km. Indignaţi, arheologii irakieni şi experţii UNESCO susţin că în aceste condiţii unele edificii se pot prăbuşi.
Procesiunea s-a încheiat cu un tribut închinat zeiței “Istar”, zeița mamă a Babilonului, careia i s-a acordat meritul de a fi patronat renașterea cetății. Un barbat irakian s-a închinat asatfel înaintea unei femei care o întruchipa pe Iștar și cuvinte rostite în limbile franceză, arabă și engleză au proslăvit această cetate eternă aflată sub patronajul lui Sadam Hussein, care mai târziu (peste vreo 20 ani) a fost atunci condamnat la moarte și executat.
Toate aceste modificări majore ale sitului arheologic, în lipsa unui plan de conservare şi protejare a ruinelor, au făcut ca Babilonul să fie acceptat de UNESCO în patrimoniul mondial. Un alt impediment este şi înscrierea numelui dictatorului pe cărămizile ruinelor restaurate.
Totuși se constată în ultimul timp că Statele Unite au început să se implice în continuarea restaurării acestor ruine pe care în oarecare măsură și chiar ei le-au distrus. Vom vedea însă cu ce consecințe, deoarece zona este extrem de bogată în resurse de petrol. Recent a fost pusă în funcțiune și o conductă petrolieră care trece, culmea chiar pe sub ruinele Babilonului.


Termeni si Conditii de Utilizare